prieteni

sunt anumite momente când îţi numeri prietenii.până acum câtva timp aveam o imagine greşită despre numărul lor.de fapt sunt 2.prietene.şi 1 prieten.adică sper că mai e aşa,că va mai fi aşa.mă refer la prietenie adevărată,care dacă nu te vezi 1 an şi nu vorbeşti decât o dată la câteva luni,e ca şi cum timpul ar fi stat pe loc,ca şi cum nu v-aţi fi văzut de o zi.în rest pot numi un număr mare de relaţii de aşa zisă prietenie,dar unde e loc de orgolii,de nervi,de dezamăgiri,de cuvinte grele ,aruncate la supărare sau de a înceta complet comunicarea.pe principiul dacă nu îmi dai,nu îţi dau.sau dacă nu te comporţi cum aş vrea eu,nu e ok.sau dacă nu mă iubeşti cum vreau eu,înseamnă că nu mă iubeşti deloc.
aş vrea să nu mai am aşteptări de la oameni.şi nici ei de la mine;sau cel puţin de la unii.când nu ai aşteptări eşti fericit şi nu e vorba aici de un mod simplist.din contră,e foarte greu să nu ai aşteptări şi să iubeşti pe cineva aşa cum e el şi să apreciezi atât cât îţi poate da.
cu toţii dezamăgim,cu toţii înşelăm cel puţin o dată încrederea cuiva.şi cel puţin o dată ne facem să sufere prieteni.asta e uşor.ceea ce e însă greu e să ne cerem iertare,să spunem iartă-mă sau scuză-mă,şi dacă tot o spunem ,să o şi simţim.trebuie să ai curaj şi să fii puternic să recunoşti că ai greşit.şi să mergi mai departe.
în relaţii nu e loc de orgolii..sau nu ar trebui să fie..
încerc să îmi iubesc pe cât de necondiţionat pot toţi prietenii adevăraţi şi toţi prietenii..dar o relaţie înseamnă 2 şi la un moment dat oboseşti..şi te doare..